INFLUENŢA CÂMPULUI MAGNETIC
ASUPRA
CRESTERII TUMORILOR
Cunoscut înca din antichitate magnetul
a fost considerat o piatra misterioasa care daruieste viata fara de moarte. Daca
influenta câmpului magetic terestru în orientarea pasarilor migratoare este
binecunoscuta acum, sau actiunea terapeutica a câmpului magnetic în tratarea
bolilor nervoase este folosita în centrele medicale mari si din tara noastra,
despre tratarea tumorilor canceroase prin actiunea câmpului magnetic, practic
nu se cunoaste nici un experiment la nivelul stiintei medicale din tara
noastra.
În sec al XIV- lea a trait un cunoscut
medic german, Pracelsius, care poate fi socotit cel mai pasionat sustinator al
calitatilor terapeutice ale magnetului. Astfel, într-o lucrare de-a sa el scrie
taios si bombastic: Medici
paduchiosi îmi spun adesea ca eu nu urmez sfaturile anticilor, dar de ce le-as
urma oare? Tot ce au spus ei despre magnet este egal cu zero. Daca ma tineam
orbeste dupa altii si nu faceam eu însumi experiente, n-as fi stiut decât ceea
ce stie orice taran: ca magnetul atrage fierul. Eu afirm clar si fatis, pe baza
experimentelor facute de mine, ca în magnet este ascuns un mare secret, fara de
care nu se poate face nimic împotriva multor boli.
El vindeca scugerile de ochi, urechi,
nas si învelisurile exterioare. Prin acelasi procedeu se vindeca ranile
deschise pe solduri, fistule, cancerul, hemoragiile femeilor. În afara de
acestea, magnetul face sa se retraga hernia, vindeca fracturile si galbinarea,
scoate apa în caz de hidropizie, dupa cum m-am convis eu însumi, practic nu
numai o data, dar nu este nevoie sa povestesc toate acestea unor ignoranti.
Preocuparile în domeniul magnetoterpie
au continuat si în secolele urmatoare. Anul 1780 pote fi considerat ca anul de
început al magnetoterapiei. În aceasta perioada Societatea medicala regala
franceza a cercetat
lucrarile lui Lenoble si a transmis concluziile sale. În concluzii se afirma ca
magnetul are o actiune directa asupra nervilor, ca magnetul este eficace în tratamentul
bolilor care se manifesta sub forma de convulsii si dureri puternice, dar
atrage atentia asupra faptului ca trebuie sa se creada în toate minunile ce i
se atribuie. Un moment important în istoria aplicarii magnetului în terapia
unor boli este cazul Mesmer. El cerceteaza proprietatile magnetului natural si
la un moment dat observa ca si mâinile sale fara magnet pot produce vindecari
astfel se deduce faptul ca un organism poate influenta un alt organism si
denumeste acest fenomen organism vital. Aplicarea magnetismului vital sau
animal, cum l-au numit ei, i-a adus un mare renume de vindecator. Însa în
deceniul 9 al sec XVIII, o
comisie de savanti francezi a socotit teoria magnetismului ca lipsita de baza
stiintifica, iar autorul ei a fost socotit sarlatan. Mai târziu magnetismul
animal si-a capatat locul cuvenit fiind denumit hipnoza. Pactica tratarii cu
magnetul a continuat de-a lungul sec. XIX.
În anul 1881 N.I. Grigoriev publica
cartea Metaloscopia si
metaloterapia în care erau
sintetizate efectele curative ale magnetului. Batkin si Charcot au remarcat ca
magnetul poate avea diferite efecte.
1.
Provoaca mâncarimi, furnicaturi, întepaturi la locul aplicarii
2.
Restabileste sensibilitatea pielii, retinei sau transporta anestezia de la partea bolnava a corpului la cea
sanatoasa
3.
Provoaca sau împiedica paralizii sau convulsii
4. Alina
dureri având origini diferite sau provoaca dureri
În anii ‘70 câmpul magnetic alternativ a început sa fie folosit în
scopuri curative în institutul de balneologie si fizioterapie din Bucuresti. La
acest institut s-au efectuat tratamente pentru cazurile de dereglare
functionala a sistemului nervos, în bolile cronice ale diferitelor organe si
unele boli de piele. Nu trebuie omis faptul ca perioada anilor '60 - '70 erau la mare cautare bratarile
magnetice pe care firme japoneze producatoare le anuntau ca vindecatoare
într-un lung sir de boli. Expunerea în stil pretentios a instructiunilor de
folosire ne face sa ne gândim ca în acest caz era urmarit în mod deosebit
interesul comercial. Ne dam seama din aceasta expunere ca interesul pentru
efectul terapeutic al câmpului magnetic s-a nascut de foarte mult timp si ca
acest interes nu a scazut o data cu trecerea vremii.
În cele ce urmeaza ne vom opri atentia
asupra câmpului magnetic în inhibarea tumorilor canceroase. Desi aceste
preocupari au prins contur în a doua jumatate a acestui secol, la noi în tara
cercetari în acest domeniu nu se cunosc. Cei care pot fi considerati
initiatorii cercetarilor în domeniul înhibarii cresterilor tumorilor canceroase
sub actiunea câmpului magnetic au fost fizicienii maghiari Madelaine si Jeno
Barnothi. Un caz tragic în familia Barnothi în fata caruia medicina a fost
neputincioasa l-a determinat pe acest fizician sa înceapa cercetarile pentru a
gasi o posibilitate de a inhiba cresterea tumorii. Din studiile lor anterioare
descoperisera ca sub influenta câmpului magnetic cresterea sistemului fibrilar
este inhibata. Daca celulele canceroase se difuzeaza pe caile fibrelor iar câmpul
magnetic inhiba dezvoltarea acestora, nu s-ar putea oare ca tocmai câmpul
magnetic sa inhibe dezvoltarea unor tumori experimentale? Primele cercetari au
fost întreprinse pe un lot de 22 de specii carora li s-au grefat tumori
experimentale. Dupa 5 zile, 6 soareci au fost pusi în câmp magnetic cu
intensitatea de 3000 Oe. Toate animalele martor au murit în 14-20 de zile dupa
grefa. Din cei 6 soareci expusi câmpului magnetic 4 s-au vindecat definitiv.
Din 1948 sotii Barnothi se muta în SUA în statul Ilinois si îsi dedica întreaga
viata magnetobiologiei. Ei continua cercetarile începute la Budapesta si
constata ca rezultatul influentei câmpului magnetic asupra tumorilor depinde de
felul tumorii, de metoda grefarii si de felul câmpului magnetic. Au oservat de
asemenea o scadere în greutate a speciilor expuse, aceasta datorându-se
încetinirii vitezei de înmultire si deci a activitatii mitotice a celulelor. Se
cunostea ca tesutul tumorilor este caracterizat de o actvitate mitotica intensa
si deci câmpul magnetic si deci câmpul magnetic ar putea influenta cresterea
acestor tumori. În 1956 sotii Barnothi publica prima lucrare legata de acest
subiect în revista engleza Nature dupa aproape 20 de ani de cercetari.
În acest articol ei arata actiunea câmpului magnetic asupra compozitiei
sângelui care sub aceasta actiune prezinta la început o scadere a numarului de
leucocite, dar dupa încetarea actiunii câmpului magnetic numarul leucocitelor
creste brusc. Aceste observatii au permis oamenilor de stiinta sa foloseascca
câmpul magnetic în prevenirea bolii de iradiere în care numarul leucocitelor
scade. Rolul sotilor Barnothy a fost decisiv în organizarea oamenilor de
stiinta în studiul magnetobiologiei, Jena Barnothy fiind si presedintele
Fondului cercetarilor biomagnetice. În paralel cu cercetarile din America ale fizicienilor Barnothy, în
Italia, savantul Lenzy publica în 1940 o lucrare privind actiunea câmpului
magnetic asupra cresterii tumorilor tratate în câmp alternativ de 42 de Hz si
intensitate de1500-1700 Oe. El a stabilit ca daca tumorile experimentale erau
tinute în câmpul magnetic înainte de grefare sau daca animalele, carora le erau
inoculate, erau tratate câte 8 ore pe zi timp de 12 zile, tumorile se prindeau
mai putin bine sau aveau o scadere pronuntata. Biofizicianul american Loe Gross
a observat din cercetarile sale ca este posibil ca actiunea câmpului magnetic
sa nu aiba loc în mod nemijlocit asupra tumorii cât a sistemului imunitar.
Aceasta observatie a fost sustinuta si de medicul N.V. Vesilev din Tomask care
a studiat fenomenul. Anii care au urmat au aratat ca actiunea câmpului
magnetic, asociata cu alti factori poate exercita o actiune puternica asupra
tumorilor. De mare importanta au fost cercetarile pe tumori spontane si nu
grefate, situatie care se întâlneste la om. În acest caz cercetarile au dovedit
ca persoanele care lucrau într-un câmp magnetic intens se îmbolnavesc rar de
cancer si se citeaza cazul unui bolnav care s-a vindecat datorita conditiilor
în care lucra. Biochimistii americani Laksman si Indumaty au studiat influenta
câmpului magnetic asupra celulelor canceroase izolate. Ei au aratat ca în cazul
carcinomului pielii omului mentinut în câmp magnetic de 4000 Oe numarul
celulelor a scazut cu 9% în timp ce în proba martor a crescut cu 31%. Despre aceste
cercetari multi fizicieni au si ei parerea lor. Multi dintre ei sunt sceptici,
mai ales în privinta influentei câmpurilor magnetice constatate asupra
fenomenelor biologice. Legea lui Faraday privind inductia electromagnetica
demonstreaza ca variatia câmpului magnetic sau miscarea unui conductor în câmp
magnetic genereaza un curent electric. Pornind de la aceasta lege, unii
fizicieni considera ca numai prin curenti de inductie câmpurile magnetice pot
actiona asupra sistemului nervos.
Au existat si alte pareri:
- În 1962 fizicianul sovietic I.G.
Dorfmann a emis ipoteza ca macromoleculele anizotrope pot sa-si schimbe
orientarea în câmp magnetic, influentând prin aceasta procesele biologice;
-În 1966 Jeno Barnothy a indicat 3
ipoteze fizice principale asupra actiunii biologice a câmpurilor magnetice:
a) Câmpul poate inhiba miscarea
circulara a moleculelor mari, micsorând viteza reactiilor biochimice;
b) Schimba unghiul legaturii de
valenta care influenteaza
energia de transport în reactii chimice;
c) Modifica viteza deplasarii
protonilor în legaturile de hidrogen dintre nucleotidele care alcatuiesc ADN;
1965 în revista Biofizica, Belousova,
Kocervski, Marocinic discuta posibilitatea unei activitatii inhibatorii a câmpului
magnetic asupra circulatiei mediilor lichide în organism.
I.G.
Dorfmann arata ca un câmp magnetic extern poate influenta biocurentii ritmici
ai diverselor tesuturi rezultatul fiind de deplasare mecanica a portiunii
încarcate de curent electric, situatie perceputa de organism. Esenta situatiei consta în
rezonanta care apare între frecventa biopotentialelor si cea a oscilatiilor
mecanice care sunt provocate de câmp. În
conditiile unei asemenea rezonante, efectele biologice vizibile pot sa apara.
Dar influenta biologica a câmpurilor magnetice nu poate fi rugata, poate ca apa,
componenta esentiala a organismului reactioneaza la acest factor fizic.
Concluzii
A fost nevoie de mult timp si multe
dovezi stiintifice obiective pentru a se putea depasi pragul psihologic si de a
nu se mai considera magnetobiologia apanajul unor originalisti. Chiar dovezile
contradictorii ale unor biologi au aratat ca efectul depinde de
particularitatile individuale ale obiectului de studiu, de sexul, rasa, vârsta
si starea functionala a organismului experimental. Pe drumul elucidarii
mecanismului de influenta a câmpului magnetic se ridica clar o piedica: lipsa
unei teorii fizice generale acceptate privind actiunea câmpului magnetic asupra
organismelor. Fizicienii emit ipoteza pe baza faptelor biologice verificate de
biologi. Este clar ca numai munca în colectiv ale diversilor specialisti sta la
baza succesului.
